Tăcerile mele

        

          Ai vrea, uneori - gândurile să-ți fie știute de alții (ori de cineva anume) fără să fie nevoie de cuvinte, culori ori sunete. Să fie simțite din tăcerile tale, înțelese din zâmbete sau din lacrimi, surprinse în urmele pașilor ce-i aștepți ori în umbrele de pe fața ta.

         Ai încercart folosind cuvinte - ale tale sau ale altora. Spuneai vis - se-nțelegea dor; spuneai durere - se-nțelegea renunțare; spuneai adevăr - se-nțelegea joc.

         Culorile - nu te-au ajutat nici ele. O pată de verde, o linie de orizont, un strop de violet, crâmpeie de galben... Cine și ce să înțeleagă?

         Nu te-au ascultat nici sunetele. Poate că nu ai găsit cheia potrivită să deschidă portativul pe care să așezi apoi, glasul gândurilor tale.

         Și-apoi, nu orice șoaptă se potrivește unui gând, nu orice linie trasează orizontul, nu orice sunet mângâie un dor. Negăsind combinația potrivită de nuanțe, cuvântul care să descrie fidel fiecare dorință, sunetul ce poate mângâia cel mai puternic dor, ai încercat să...inventezi unele. Amestecând pulbere de stele, îmbrățișări de suflet și firimituri de taine doar de tine știute.

         Ai spus tot. Ți-au mai rămas doar umbrele de pe față, urmelor pașilor ce-au plecat, zâmbete cu gust sărat și...tăcerile. De ce nu poate nimeni (sau cineva anume) să-ți înțeleagă gândurile simțindu-ți tăcerile?...

Contratimp

Mereu ne dorim altceva... Întotdeauna în contratimp cu...viața...

Copii fiind ne dorim să creștem, ne grăbim să fim mari. Să fim noi cei care iau decizii, stăpâni pe viața noastră și a altora.

Atunci când timpul pare să fi trecut prea repede - ne vrem din nou copii ori, pentru o clipă doar, adolescenți. Vrem acel moment în care am pășit pe drumul care ne-a adus unde suntem acum...să alegem, poate, altceva. Ni se face dor de locuri pe care obișnuiam să le ocolim, de parfumuri învechite, de gânduri nespuse, de oameni pe lângă care am trecut, candva, nepăsători; tânjim după ... un zâmbet de demult, o privire furată, căutăm acel gest, acea atingere, acea floare, acel cuvânt...Ni le dorim, cu mintea de acum și sufletul...rătăcit. Și ne întrebăm tot mai des: "dar dacă?!?..."

Căutăm soarele când afară plouă; avem nevoie de liniște atunci când se aude prea tare, undeva, la o fereastră, muzica; adulmecăm șoaptele atunci când singurătatea doare, și tot noi le alungăm copleșiți de ...prea multă fericire...Parcă ne-ar fi mereu teamă.Teamă de drumuri, de alegeri, de soare, de linște, de muzică, de șoapte, de singurătate, de gânduri, de gesturi, de flori, de fericire...Teamă de tot ceea ce am avut și nu am știut că este exact ceea ce ne-am dorit.

Am ales fericirea!

Azi am ales să fiu fericită. Acea fericire desprinsă din lucrurile mărunte care pot transforma o clipă în eternitate. 

Azi, fericirea mea nu a depins de nimeni altcineva în afară de mine. Eu - sorbindu-mi cafeaua cu mult lapte (obișnuiam să fac asta împreună cu mama; acum - tot cu ea, dar în gând...; și, îmi amintesc privirea nedumerită, plină de dragoste, căldură și tristețe a lui Ionuț când, într-o dimineață, după moartea mamei, i-am gonit din bucătărie spunându-le: haideți, plecați de aici, să îmi beau cafeaua cu momo, în liniște... ); eu - la povești nesfârșite cu cineva drag; eu - privind oamenii de pe stradă, mereu prea grăbiți, mereu în întârziere; eu - încercând să înțeleg conversația plină de savoare, absolut încântătoare a copiilor mei; eu - și cele câteva cuvinte schimbate cu fratele meu, dar suficiente pentru a-mi încălzi sufletul; eu - bucurându-mă de oamenii de lângă mine, oameni care au fost mereu aici și care nu pleacă; eu - și gustul sărat al amintirilor.

Mâine - aleg, din nou, fericirea! 

...prea târziu

Este vorba despre timp. Respirăm timp. Visăm timp. Cerem timp. Consumăm timp. Oferim timp. Câștigăm timp. Risipim timp. Trăim timp.

Este vorba despre timp. Timpul pe care îl avem fără ca el să ne aparțină. Timpul care trece peste noi. Clipă după clipă.Timpul pe care îl irosim făcând planuri și promisiuni. Timpul pe care îl pierdem nefăcând nimic.Timpul care se scurge făcând altceva.

Este vorba despre timp. Timpul prin care noi trecem. Cu fiecare bătaie a inimii care urmează bătăii ce-o auzi. Timpul pe care nu-l mai avem. Care a devenit "prea târziu".