Nu renunțați la vise

      Sunt vise la care am renunțat ori care s-au stins, treptat pentru că "ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată." Nu e nimic greșit în a renunța la un vis...Renunți pentru că nu mai crezi în el. Ai încercat să îl transformi, ți-ai dorit asta, ai luptat, ai investit gânduri și speranțe. Dar ai ajuns într-un moment în care îți dai seama că...n-a fost să fie...

     Nu am greșit lăsându-le să se stingă ci neumplând golul lăsat de ele. Am greșit pentru că, renunțând la un vis nu am început să cred în altul nou...

     Privind în urmă, spre tot ceea ce nu am trăit, îmi spun că ... poate...așa a fost dat să fie... Greșit, atunci când este vorba despre viață... Viața e făcută din alegeri. Nimic din ceea ce trăim nu se întâmplă numai pentru că trebuia să se întâmple ci pentru că noi am ales așa. Nu alegem întotdeauna ceea ce ne dorim. Sau ceea ce am ales nu este întotdeauna ceea ce am sperat. Dar câtă vreme este vorba despre alegeri, este vorba despre viață. Și asta e tot ce contează. Ceea ce nu ține de alegeri - este sfârșitul. Pentru că...așa e dat să fie!

    Azi, copiilor mei le-aș spune doar atât: nu renunțați la vise! Credeți în visele voastre și luptați pentru ele. Pentru fiecare în parte. Să vă bucurați pentru cele împlinite - vă vor ajuta să vă faceți altele noi; nu vă lăsați doborâți de eșecuri - fără ele n-ați învăța să vă ridicați mai puternici, de fiecare dată.

Zaraza (a lui Ruse)

         

         De mult, de foarte mult timp nu am mai citi cu atâta nesaț o carte. Și tot la fel, nu mai știu de când, cuvintele altcuiva nu au mai reușit să-mi adune bucurii și tristeți laolaltă, amintiri și doruri și regrete și, într-o oarecare măsură - chiar dacă nejustificată - mândrie.

         Să scrii despre Cristian Vasile într-o lume în care puțini sunt cei care își mai amintesc plăcile de vinil, să vorbești despre muncă și talent și dăruire, despre prietenie și credință și principii în vremurile astea în care oamenii nu mai au timp de astfel de lucruri..." mărunte", preocupați să adune valori în buzunare golindu-și sufletele, să faci promisiuni grele și să speri că vei putea să le respecți - nu știu dacă se le numesc, pe toate astea, curaj sau (fără supărare) inconștiență?!

         Nu știu care va fi reacția cititorilor. Nu știu dacă vor fi mulți sau puțini. Tineri sau mai puțin tineri. Dar sper să fie citită. Pentru că merită să fie citită. Pentru parfumul ei. Și pentru lumea dintre coperți. Și pentru pasiunea cu care se trăia și se iubea. Pentru frumusețea poveștii. Pentru fantasticul ei. Și pentru patetismul (adorabil) al dialogurilor. Nimic vulgar, nimic scandalos, nimic comercial. Crâmpeie de viață prăfuită ce au acum șansa să își recapete strălucirea!

         Mulțumesc, Andrei Ruse! Pentru că ai îndrăznit să îți dorești să îl găsești pe Cristian Vasile. De fapt, nu știu exact dacă tu l-ai găsit pe el sau ... el te-a găsit pe tine. Dar, cu siguranță, te aștepta!