sâmbătă, 25 octombrie 2014

Fetiței mele, cu dragoste!

Fetița mea,
            e ziua ta și am atât de multe lucruri să-ți spun. Cuvintele se opresc însă undeva, între gând și șoaptă și... plânse le simt umezindu-mi obrazul. Să nu te întristezi. Lacrimile mele îți vorbesc azi nostalgic despre bucuria de a te ține pentru prima oară în brațe, despre gingășia mângâierilor tale, despre dragostea bunicilor tăi, despre zâmbetul tău incredibil de cald și de sincer, despre "semnul de bună purtare" de pe sprânceana ta stângă. Azi lacrimile mele sunt despre fericire, despre împlinire, despre mândrie, despre recunoștință. Și, chiar dacă ascund și tristeți și remușcări și regrete și neputință - ele izvorăsc din iubire, foarte multă iubire. (Nu știu dacă e corect să spun asta. Iubirea nu se măsoară, nu se cântărește, nu se desenează, nu se justifică, nu se demonstrează. Iubirea se simte. Se respiră. Se trăiește. Dar trăiesc iubindu-te de 14 ani și iubirea mea pentru tine nu se termină, nu scade în intensitate, nu-și pierde puritatea. Din cauza asta am spus..."mul iubire"...).
            Îmi doresc să crești, să te văd transformându-te în omul frumos care știu că vei fi, matur, responsabil, cald, blând, înțelept, răbdător. Dar îmi doresc și să mai rămâi copil, măcar pentru încă puțin timp.


            Oriunde te vor purta pașii, nu uita să zâmbești. Îndrăznește să crezi. Ai curajul să lupți. Găsește puterea să pierzi. Și înțelepciunea să ierți. Oprește-te din când în când să-ți tragi sufletul și să te bucuri de tot ceea ce ai realizat și mergi mai departe.
            Mulți oameni vor intra în viața ta. Unii vor rămâne pentru totdeauna, alții vor pleca și vor lua cu ei o parte din tine. Vor fi oameni pe care îi vei dezamăgi, oameni căre te vor trăda, oameni care vor crede în tine, care te vor înălța dar și oameni care-ți vor frânge zborul. De le fiecare vei avea ceva de învățat. Depinde de tine ce alegi să păstrezi și ce lași în urmă. Dar amintește-ți întotdeauna că este important cum ești și nu cine ești, contează pe cine ai lângă tine și nu ce duci cu tine, frumusețea este a călătoriei și nu a destinației.
            Noi - mami și tati - îți vom fi mereu cei mai buni prieteni. Chiar dacă ideile noastre vor părea uneori învechite și nu vom fi de acord cu fiecare alegere pe care o vei face, te vom iubi întotdeauna și întotdeauna -necondiționat - te vom susține. La noi vei putea veni     de fiecare dată, atunci când sufleul tău va zburda de fericire ori va ascunde o lacrimă.
            La mulți ani, copilul meu frumos! La mulți ani, fetița mea! La mulți ani, Gheorghiță! :)




duminică, 12 octombrie 2014

Aș fi putut să înțeleg...

Aș fi înțeles...
Nu spun că nu ar fi durut. Și nu spun că rănile ce ar fi ajuns la un moment dat să se vindece nu ar fi lăsat urme în sufletul meu... Și nu spun că aș fi găsit puterea sau înțelepciunea să te iert... Dar aș fi putut să înțeleg.
Aș fi putut să înțeleg că ai găsit în altă parte zâmbetul care să te întâmpine acasă atunci când te întorci rătăcit, din drumurile tale... Dar nu înțeleg zâmbetul stingher pe care - de ce mi-l oferi mie? atunci când gândurile tale umblă hai-hui...
Aș fi putut să înțeleg că iubirea pe care o doream a mea, îți vine ușor să o oferi altcuiva. Dar nu înțeleg de ce-ți hrănești iubirea pentru ea din iubirea mea pentru tine.
Aș fi putut să-ți înțeleg indiferența. Dar nu pot să înțeleg gestul absurd cu care ștergi cuvintele ce mi se...preling pe obraji (pentru că ele mai știu doar să plângă...)
Aș fi putut să înțeleg plecarea ta. Dar nu înțeleg, nu pot să înțeleg minciuna.
Aș fi putut să înțeleg orice. Mai puțin cuvintele cu care încerci să negi ceea ce privirea ta nu poate să ascundă.
Aș fi putut să înțeleg...



Sau poate că nu...