Nu voi spune azi "La multi ani!" de Sfantul Andrei...

      In anii ce-au trecut, am spus si eu "La multi ani!" in ziua de 30 noiembrie celor ce poarta numele Sfantului Andrei. M-am oprit si eu din goana asta nebuna careia am invatat sa-i spunem viata si m-am gandit la voi toti, Andrei si Andree, fie ca mi-ati fost ori imi sunteti colegi sau prieteni, mai apropiati sau mai putin apropiati, cunoscuti de-acum ori de demult. Sau poate copii, frati, surori, soti, sotii ai vreunui coleg sau prieten ori cunoscut...Mi-am dorit sa va fie bine, sa va bucurati de oameni dragi alaturi de care sa va traiti si sa va impliniti visele! Sa iubiti, sa credeti, sa sperati, sa luptati, sa radeti si sa plangeti atunci cand simtiti, asa cum simtiti. Sa fiti voi cu fiecare rasuflare! Sa acceptati diversitatea si sa dati fiecarui lucru pretul sau.
     Chiar daca sufletul imi spune altceva, chiar daca altele sunt convingerile mele, astazi nu voi spune "La multi ani!" celor ce poarta numele Sfantului Andrei. Nu stiu de ce dar imi vin in minte vorbele dojenitoare, uneori chiar acuzatoare adresate noua, ignorantilor, de catre cei ce pretind ca detin adevarul suprem - spuse intr-o alta zi de sarbatoare care imparte oamenii in buni sau rai: 15 august.
     Daca atunci e gresit sa spunem "la multi ani!" Mariilor, de ce e corect acum sa spunem "la multi ani!" Andreilor? Daca atunci, de "adormirea" Maicii Domnului nu e zi de petreceri si veselie ci de tristete si rugaciune, de ce acum de ...alta "adormire" avem dreptul sa ne bucuram, sa facem urari de viata lunga si sa chefuim alaturi de familie si prieteni? Laic vorbind, tot despre moarte discutam... Moartea Sfantului Andrei.
     Si...imi mai vine in minte ceva. Controversatul - pe meleagurile noastre - Halloween. In credintele poporului roman (si ar trebui sa ducem mai departe credintele si traditiile noastre nu pe cele imprumutate) in noaptea de 29 spre 30 noiembrie ies sau umbla strigoii. De unde mai pui ca este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Dar...spre deosebire de noaptea dinaintea sarbatorii tuturor sfintilor - acum, de Sfantul Andrei, e liber la distractie! Nu riscam sa ne arate nimeni cu degetul si sa ne strige in toate felurile posibile ca ne meritam durerile si tristetile si esecurile! Ori c-am fi satanisti, ori pagani ori ...ei, cei drepti mai stiu ce altceva...
     Asa ca...astazi nu voi spune "La multi ani!" celor ce poarta numele Sfantului Andrei. Chiar daca suflteul imi spune altceva. Chiar daca altele sunt convingerile mele.

     Dar asta nu trebuie sa va intristeze. Zambiti si ...bucurati-va de diversitate. In ea sta frumusetea. Ingaduiti-va sa credeti si sa iubiti si sa sperati, aveti curajul si maretia sa fiti voi, in fiecare clipa. E...irepetabila!

Maestrului meu, cu recunostinta!

     O veste trista primita azi dimineata m-a aruncat inapoi in timp, in urma cu...19 ani. Atat a trecut de atunci, de cand v-am cunoscut pe holul Judecatoriei Constanta. Eram un copil derutat si speriat in incercarea de a-mi gasi locul intr-o lume necunoscuta, prea mare, nemeritat de frumoasa chiar si pentru cele mai indraznete vise ale mele. Nu voi intelege niciodata ce v-a facut sa-mi intindeti mana, fara sa ezitati, neconditionat! Singura - n-as fi reusit. Si usor nu a fost nici pentru dumneavoastra. Imi amintesc si acum cum v-ati zbatut pentru mine, asemeni unui parinte care lupta pentru binele propriului copil.

     Mi-ati impartasit foarte multe din tainele profesiei, am "furat", la randul meu, atat cat m-am priceput si sunt constienta de faptul ca drumul meu ar fi fost altul, mult mai neinsemnat si mai sarac, daca primii pasi nu ar fi fost facuti in compania si sub ocrotirea dumneavoastra. De la lucruri ce pot parea banale precum asezarea in pagina, de la exprimare, argumentare logica si juridica si pana la respectul datorat instantei, colegilor, clientilor si nu in ultimul rand mie - pe toate le-am invatat de la dumneavoastra. Si am mai invatat ceva: am invatat sa nu fac compromisuri. 

     Mi-am propus de foarte multe ori sa fac astazi lucrurile in asa fel incat maine sa nu regret nimic. Si iata-ma coplesita din nou de regrete. Pentru aceste ganduri ce vi le spun prea tarziu. Pentru faptul ca nu mi-am facut timp sa vi le fi spus atunci cand inca puteati sa le auziti.

     Vi le spun astazi si vi le voi spune si maine, atunci cand imi voi lua ramas bun si vi le voi spune in fiecare zi de acum inainte. Va multumesc pentru omul care am devenit si datorita dumneavoastra! Va multumesc pentru fiecare sfat, pentru fiecare dojana, pentru fiecare incurajare! Va multumesc pentru ca ati crezut in mine! Va multumesc pentru profesia frumoasa si nobila pe care n-as fi iubit-o atat daca nu ati fi fost alaturi de mine! 

     Drum lin printre stele, Maestre! Recunostina vesnica!