Doamnei învățătoare, cu dragoste!

Draga mea doamnă învățătoare!

Astăzi vă scriu dumneavoastră și cuvintele mele vor vorbi despre recunoștință și respect și dragoste!

Cred că în sufletul fiecărui om învățătorul ocupă un loc aparte. În sufletul meu, cu sigurtanță așa este! Poate că sunt puțin subiectivă, poate că, având în familie un om care și-a dedicat  viața atâtor generații de elevi, am ajuns să privesc altfel oamenii de la catedră. Pentru mine nu există o profesie mai nobilă decât aceea de dascăl. Fără ei, educatori, învățători, profesori - niciunul dintre noi nu am fi unde suntem astăzi, ceea ce suntem astăzi, așa cum suntem astăzi.

Aș putea să scriu pagini întregi în încercarea de a spune tot ceea ce vă datorez. Tot ceea ce însemnați pentru mine. Tot ceea ce simt pentru dumneavoastră. Sunteți - alături de părinții mei dragi -  omul care a crezut în mine și care a știut când să mă încurajeze, cât să mă dojenească, cum să mă îndrume. M-ați învățat să scriu și să citesc, mi-ați arătat frumusețea din spatele rigorii matematicii și logica ce însoțește rotunjimea oricărei înșiruiri de litere. M-ați purtat prin lumea culorilor și a sunetelor, m-ați ajutat să descopăr tâlcul fiecărei povești, m-ați făcut să îmi doresc să știu și să cred că pot! Mi-ați îndrumat primii pași și mi-ați arătat  că nu sunt și nu trebuie să fiu singură. Prieteniile ce s-au născut în anii copilăriei mele au dăinuit peste timp și s-au dovedit a fi cele mai sincere și frumoase prietenii. Pentru că dumneavoastră ne-ați arătat că împreună oamenii pot face minuni.

Peste ani, mi-ați fost alături în clipele de bucurie și de tristețe, v-am simțit mândră pentru fiecare realizare, v-am primit încurajările în momente de cumpănă. Îmi doresc să fi simțit, la rândul dumneavoastră, dragostea mea și respectul și recunoștința!
Cuvinte ce ar putea vorbi despre dumneavoastră? Răbdare și înțelepciune. Dăruie și blândețe. Și iubire. Nesfârșită iubire. Oferită la fel, atâtor generații de copii,
La mulți ani! draga mea doamnă învățătoare!