Buchet de reverii

Am primit azi in dar doua albume muzicale. Un dar promis. Si (peste rabdari) asteptat.

Piesa 8 imi starneste curiozitatea.  Asa ca incep cu ea.  Versurile lui Cosbuc pe care tata mi le citea cu multi, foarte multi ani in urma. Poezie pe care am memorat-o de atunci si pe care inca o stiu. Plangeam copil - impreuna cu tata, plang si acum.  De dor, de tristete, de revolta, de drag, de..."El Zorab"...

Le las sa se scurga, una cate una, le ascult dar sunt cu gandul aiurea. Ba aici, ba departe, printre amintiri.

Sarbatorile au fost intotdeauna despre emotii. Diferete ieri de cele de azi.  Altfel de asteptari, altfel de satisfactii, tristetile - altele si ele.

Copil fiind, stiu ca nu eram incantata de plimbarile pe care mama si le dorea in ziua de Pasti. Adolescenta - asteptam nerebdatoare iesirile pe corso, cu prietenii. Nesfarsite povesti ori...taceri fara sfarsit. Nu conta. Acum, ragesesc in mine dorintele mamei de odinioara. Dar...altul e seful. Si, cum nu e timp de negocieri, lasam plimbarile pe altadata.

Ma intorc la amintirile mele (ele, piesele de pe album ma tot poarta printre ele). Atat de indepartat e totul. Dar atat de viu, de plin de miresme si prospetime si culoare. As mai ramane putin printre ele. Ca-ntr-un concediu fortat de un...blocaj in verde.

Prea mult cenusiu in vietile noastre. Prea grabiti, prea resemnati. M-am saturat de lipsa asta de ambitii, de valori, de proiecte in care sa credem, de vise pentru care sa luptam. Mi-e dor de copilul ce-am  fost si de usurinta cu care spuneam, in fiecare zi: azi (te) vreau... !

Multumesc, pentru minunatul dar! Emotii vechi retraite cu dor in locul ce inseamna si azi acasa pentru mine. Emotii noi ascunse timid  intr-un buchet de reverii.

Ajung la piesa 7. Si imi spun, soptit: da, sa nu uit de Lumina!

Sarbatori frumoase si pline de Lumina, oameni dragi! Indrazniti sa va intoarceti pentru o clipa doar spre copilarie. Si sa readuceti in vietile voastre usurinta si sinceritatea cu care copilul de demult traia fiecare emotie. Amintiti-va ca, orice sfarsit este de fapt un inceput! Adio, deci pe curand!

(Pragu' de sus + Florin Demea si Mircea Vintila - 01- Azi te vreau; 02-Buchet de reverii; 03-Seful; 04-Pe Corso; 05-Adio, deci pe curand; 06-M-am saturat; 07-Nu uita de lumina; 08-El Zorab; 09- Blocaj in verde; 10-Peste rabdari te-am asteptat; 11-Nu e timp)

Vise cu perdele albastre

     Dor. Mi-e pur și simplu dor de mine. Asa cum m-am cunoscut. Asa cum știu ca sunt. Mi-e dor să-mi fie bine cu mine. Mi-e dor sa fiu eu...Și asta sa ma ajute sa zâmbesc! Nici nu mai știu cum e sa zâmbești... Și mi-este dor!
     Cred ca mi-a fost mereu teama sa nu dezamagesc. Am ales intotdeauna gandindu-ma la cei din jur. Si am uitat de mine. Si am renuntat la visele mele. Si am luptat pentru visele altora. Si pentru a le aduce lor bucuria. 
     A venit timpul sa traiesc pentru mine. Si ce daca in coltul ochilor sunt riduri ce tradeaza anii ce au trecut peste mine? Nu-mi pasa ca firele albe de par sunt tot mai greu de ascuns... N-am sa ma las intimidata de susoteli ce vor spune ca e tarziu, ca e gresit, ca e nepotrivit. Atata timp cat mai pot sa aleg, inseamna ca nu e tarziu. Si atata timp cat zambetele imi vor sterge, chiar daca numai timid, lacrimile ce pana mai ieri imi aduceau un gust sarat in coltul gurii - inseamna ca nu e gresit. Si daca asa imi voi implini, unul cate unul, visele, atunci nu e deloc nepotrivit.
     Visele mele sunt despre mici bucurii dulci, pregatite de mine pentru oricine va trece pragul unei lumi, al carei nume l-am uitat dar care stiu sigur ca are perdele de culoarea marii. 
     Visele mele sunt despre gangurit de copil.
     Visele mele sunt despre acele locuri altadata prea indepartate pe care stiu astazi ca voi ajunge sa le vad.

     Nu traiesc viata nimanui asa cum nimeni altcineva nu-mi traieste viata. Avem fiecare propriile nevoi si asteptari, propriile bucurii ori tristeti. Gandim diferit, visam diferit, suferim diferiti, iubim diferit. Credeam, pana acum, ca plecam la fel. Dar greseam. Plecam asa cum traim. Diferit. Iar eu voi pleca, atunci cand va veni timpul, zambind!