Un an nou. Și ce?

            An după an, viața noastră - e despre oameni sau locuri. Despre cât am iubit sau nu, despre cât am primit ori am dăruit, despre cât de fericiți am fost, despre cât am plâns. Viața noastră e despre renunțări ori plecări, despre ambiții și idealuri, despre boli, eșecuri, vină sau vinovați.

            Tristeți pe care cuvintele nu le pot spune mă vor lega mereu de anul ce tocmai s-a sfârșit.

            Mi-am șters de pe obraz lacrimi mai vechi și mi-am făcut planuri - pe care apoi nu le-am respectat, am născocit vise - în care am încetat să cred mai tâziu; mi-am dorit să iubesc - dar am greșit iubind și am dezamăgit iubind și am pierdut iubind mai mult decât am pierdut simțind sau făcând orice altceva.

            Nu am învățat să tac, nu am știut să ascult, nu am reușit să păstrez ziua de mâine neîntinată de regrete - de cele mai multe ori târzii, mult prea târzii...

            Acum nu mai fac planuri. Ce dacă începe un nou an?!  La final - voi aduna aceleași tristeți despre care cuvintele mele știu doar să plângă...nu să vorbească.

            Vreau doar să trăiesc fiecare zi și pentru un mâine ce s-ar putea să nu mai vină.

            PS - Nu, viața mea - nu e despre oameni sau locuri. Nu e despre cât am iubit sau nu, despre cât am primit ori am dăruit, despre cât de fericită am fost, despre cât am plâns. Viața mea nu e despre renunțări ori plecări, despre ambiții și idealuri, despre boli, eșecuri, vină sau vinovați. Viața mea e despre drumuri.     

            Drumuri de demult. Drumuri de departe. Drumuri uitate. Drumuri greșite. Drumuri dorite. Drumuri alese. Neînțelese. Drumuri ferite. Drumuri ocolite. Drumuri plănuite. Drumuri înfundate. Drumuri negăsite. Drumuri spre mine. Spre nicăieri. De niciunde.