MayBeLove

           Ai intrat în viața mea fără să te caut, fără să te cunosc, fără ca măcar să mă fi gândit vreodată că mi se va putea întâmpla și mie... Ai apărut pur și simplu și ai schimbat totul într-o clipă.

           Nu am crezut că voi putea urâ atât cât te-am urât pe tine. Nu știam că ochii mei vor putea plânge atât cât au plâns din cauza ta. Nu-mi doream decât să mă trezesc din pustiul și îndoiala și durerea pe care numele tău mi le-a sădit în suflet.

           M-am complăcut pentru prea mult timp într-o stare de amorțeală - nu știu dacă a minții sau a sufletului - și te-am condamnat pe tine pentru neputința mea de a mă ridica și de a merge mai departe. Luptând pentru ceea ce conta pentru mine, lăsând în urmă noroiul, vindecându-mi rănile.

           Nu te-am iertat și nici nu am nevoie să o fac. Doar că nu te mai urăsc. Și, într-un fel absolut absurd, îți sunt recunoscătoare.

           Fără tine nu aș fi înțeles că suntem doar stăpânii propriei noastre vieți. Nimic și nimeni altcineva nu ne aparține. Pornim în călătorie singuri și o sfârșim, de cele mai multe ori - tot singuri. Puțini sunt cei care au norocul să împartă ritmul pașilor de peste zi și stelele din miez de noapte - cu altcineva, o viață întreagă.

           Fără tine nu aș fi învățat că iubirea poate să fie puternică și adevărată chiar și atunci când ajungi să-i cunoști slăbiciunile.

           Fără tine nu aș fi știut cum să trăiesc atât de intens fiecare clipă ce transformă pașii de azi în amintiri împărțite la doi.

           Fericirea pe care azi am regăsit-o e "vinovată" de puterea de a vorbi despre tine. Pentru prima și ultima oară. Și, mai spun doar atât: sper să îți găsești echilibrul și fericirea, fără să fie nevoie să treci prin durerea cumplită de a urâ o ... "cealaltă femeie"...