Să caut lumina
potrivită, unghiul corect și decorul în care să pot să mă arăt pe mine.
Eu, fără umbre -
sau poate doar acolo unde se cer. Eu - pe-de-a-ntregul, fără nimic ascuns. Eu -
acolo unde întind mâna și mă întâlnesc...pe mine. Eu. Nu aici. Nu acum. Atunci.
Departe. Undeva. Altcândva. Demult.
Selfie!
Un chip oarecare. Pierdut în mulțime. Un om - ca oricare altul. Plămădit din dorințe. Și așteptări. Și lupte. Ale lui și ale altora. Din eșecuri. Și împliniri. Din greșeli. Din așteptări. Și regrete.
Se vede clar fiecare rid. Nu-mi va ghici nimeni drumurile.
Și firele albe (când or mai fi apărut atâtea?). Gândurile rămân ale mele.
Un zâmbet - se distinge discret. Nu veți ști ce ascunde.
Privirea - ar vrea să spună ceva. Dar cuvintele știu doar să plângă. Nu se vorbesc.
Delete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu