Aș fi putut să înțeleg...

Aș fi înțeles...

Nu spun că nu ar fi durut. Și nu spun că rănile ce ar fi ajuns la un moment dat să se vindece nu ar fi lăsat urme în sufletul meu... Și nu spun că aș fi găsit puterea sau înțelepciunea să te iert... Dar aș fi putut să înțeleg.

Aș fi putut să înțeleg că ai găsit în altă parte zâmbetul care să te întâmpine acasă atunci când te întorci rătăcit, din drumurile tale... Dar nu înțeleg zâmbetul stingher pe care - de ce mi-l oferi mie? atunci când gândurile tale umblă hai-hui...

Aș fi putut să înțeleg că iubirea pe care o doream a mea, îți vine ușor să o oferi altcuiva. Dar nu înțeleg de ce-ți hrănești iubirea pentru ea din iubirea mea pentru tine.

Aș fi putut să-ți înțeleg indiferența. Dar nu pot să înțeleg gestul absurd cu care ștergi cuvintele ce mi se...preling pe obraji (pentru că ele mai știu doar să plângă...)

Aș fi putut să înțeleg plecarea ta. Dar nu înțeleg, nu pot să înțeleg minciuna.

Aș fi putut să înțeleg orice. Mai puțin cuvintele cu care încerci să negi ceea ce privirea ta nu poate să ascundă.

Aș fi putut să înțeleg...

Sau poate că nu...