La multi ani, Romania!

     Ziua nationala a Romaniei. Sarbatorita astazi, la fel cum in trecut a fost sarbatorita la 10 mai sau 23 august - nu pentru ceva special ce am simti noi toti, cei cu "inima romana", nu pentru un crez mai presus de orice interese sau lupte politice. Sarbatorita astazi pentru ca...trebuia sa fie aleasa si o zi a ei. Sarbatorita asa cum sarbatorim o zi a femeii, o zi a mamei, una a tatalui, o zi a copiilor, alta a dragostei...cate o zi pentru fiecare Sfant...o zi a functionarului public, una a armatei, o zi a luptei impotriva fumatului si cate si mai cate... 

   Se pare ca, numai asa ne mai aducem aminte de oamenii importanti din viata noastra, de adevaratele valori, asa ne amintim sa credem si sa visam... Ne amintim, chiar dacă numai pentru o zi, de unde am plecat, ce războaie s-au purtat - câte victorii și înfrângeri deopotrivă - pentru ca noi, azi, să avem dreptul să gândim! In rest, uitam ca suntem parinti cu parinti si copii cu copii, uitam sa credem si sa visam, uitam sa luptam pentru lucrurile importante din viata noastra. Uitam, in fiecare zi, sa fim oameni! 

     Sunt multi cei care vor spune (doar) astazi: "mandru ca sunt roman!". Se va face risipa de tricolorul romanesc tot asa cum, de ziua Sfantului Valentin se face risipa de inimi de plus, flori si felicitari tipizate pentru suflete diferite! Nu stiu de ce dar, am senzatia ca oamenii isi etaleaza in public credinta, patriotismul, mandria nationala si chiar iubirile numai pentru ca...asa e "cool"... 

     Patriotism?! Nu stiu despre mine... Dar stiu despre mama mea. Era de "nationalitate maghiara" si ii invata pe copiii unguri limba romana. Cei care au fost - eu spun norocosi - sa o aiba la catedra, au intrat cu 10 la cele mai bune licee din oras, concurand cu cei pentru care limba romana era limba materna. Oameni care o stiau de o viata se intrebau, atunci cand mama s-a stins, de ce preotul tine slujba in limba maghiara... In fine...Ceea ce vreau sa spun este ca mama era patriot. Incomparabil "mai patriot" decat multi altii care se bat astazi cu caramida in piept. Patriot roman...de nationalitate maghiara! 

     Mandrie nationala!? Nu, n-am sa spun: "mandra ca sunt romanca!". Sunt mandra de ceva ce am ales eu sa fiu ori sa fac. Sunt mandra de reusitele copiilor mei, sunt mandra de omul frumos de langa mine. 

     Daca as fi ales sa fiu romanca as fi avut si caderea sa spun ca sunt ori nu sunt mandra. Dar nu eu am ales asta. Si...daca ar fi depins de mine, nu stiu daca as fi ales asa... Ma intreb cati dintre cei ce astazi defileaza pe strazi strigandu-si in gura mare mandria ar mai fi fost romani daca asta putea sa fie alegerea lor?!...

      Dar...e ziua nationala a Romaniei! Si, asa se cade, sa spunem "La multi ani, Romania!" La multi ani romanilor care simt mandria asta in fiecare zi sau doar o data pe an dar si celor care au incetat sa o mai faca, ori nu au facut-o niciodata...