Lacrimi...cald, mi se preling pe obraz. Dar nu le simt gustul
sărat, în colțul gurii. Le aud șoptind cu nostalgie, teamă, încredere, speranță,
neputință... Le-aud șoptind despre iubire. Foarte multă iubire.
Sunt 16 ani de când te-am ținut
pentru prima oară în brațe.Te-am învățat să mergi - m-ai învățat să mă joc;
te-am învățat să vorbești - m-ai învățat să tac; te-am învățat să privești
oamenii - m-ai învățat să cred în ei; te-am învățat să îndrăznești - m-ai
învățat să râd. Mai am atât de multe lucruri să te învăț și atât de multe - pe
care să le învăț de la tine.
Mulțumesc, băiatul meu! Pentru
gândurile pe care doar eu ți le ghicesc. Pentru sinceritate. Pentru sufletul
tău bun. Pentru răbdare. Pentru privirea ta blândă. Pentru că mă ierți ori de
câte ori te cert atunci când ar trebui doar
să te iau în brațe (de parc-aș putea... ) ! Pentru că mă iubești. Și pentru că
te iubesc atât!
Nu sunt cuvinte care se plâng...
Sunt lacrimi care învață timid, să vorbească!
La mulți ani, băiatul meu!
La mulți ani, băiatul meu!
