Mergeau unul lângă altul. Fără să se privească. Ea cu ochii în pământ. El - privind înainte. Mereu înainte.
Mergeau pe același drum. Fără să se atingă. Fiecare pas - al ei - urma unui pas - al lui. Fiecare bătaie a inimii lui îngâna, aproape pierdut, bătaia inimii ei ce tocmai a trecut.
Mergeau pe același drum. Unul lângă altul. Fără să-și fi auzit vreodată, unul altuia, glasul. Poate că nici nu și-au dorit asta. Ori poate nu au știut cum să o facă.
Mergeau împreună spre același loc pe care îl lăsaseră de mult în urmă. Au trecut pe lângă el neștiind că este locul pe care îl căutau. Ar fi fost suficient ca ea să privească spre el. El - să o prindă de mână. Și să-și asculte unul altuia glasul, fără ca vreunul dintre ei să fi spus vreun cuvânt.
Unul lângă altul. Pe același drum. Ea - cu singurătatea ei. El - cu singurătatea lui. Amândoi - singuri. Nicăieri de singuri.