miercuri, 14 august 2013

Dulceața de vișine

Crezând că fericirea mea depinde de lucrurile din jurul meu, de locul în care mă aflu, de vremea de afară sau
de alții - am alergat, stingheră, după ea și m-am pierdut de mine. Am ajuns să nu știu cine sunt, ce vreau și ce caut
în viața mea.
Azi mă opresc din alergat sperând să mă reîntâlnesc cu mine, în stări și gânduri în care nu credeam că am loc.
Azi nu mai caut fericirea. Aștept să mă întâlnească...
Am învățat să privesc viața - nu ca pe o luptă, nu ca pe un labirint, o ghicitoare sau un bilet de loterie.
Viața - e un ... borcan cu dulceață de vișine. Și încep să o trăiesc, linguriță cu linguriță, bucurându-mă de aromele ei
dulci-acrișoare - amestecul perfect de lacrimi și zâmbete.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu