Cosmina

....este omul acela pe care il intalnesti absolut intamplator. Nu faci parte din lumea lui tot asa cum nici el nu face parte din a ta. Nu este vorba aici despre "lumi" ca si clasa sociala. Ci despre faptul ca nu sunteti prieteni din copilarie, nici colegi de serviciu; nu iesiti la cumparaturi sau la un film, nu petreceti sarbatorile impreuna, poate nici macar nu ii cunosti familia.

....si cu toate astea - e omul acela care iti lumineaza (desi puteam sa spun la fel de bine si inveseleste, ori coloreaza) - intr-un fel in care nu o face nimeni altcineva - zilele acelea in care esti dezamagit de tot si de toate; zilele acelea in care parca nimic nu iti iese cum ai vrea, cand te indoiesti de tine si nu iti doresti decat sa ajungi acasa si sa-ti ingropi lacrimile in perne.

....este omul care iti aduce zambetul - nu pe buze ci direct in suflet. Si o face cu un simplu gest, sau gand sau cuvant. Incredibil de sincer. Si de firesc. 

.... omul acela care te face sa iti spui ca meriti sa ti se intample lucruri frumoase; ca nu esti atat de rau sau gresit cum ai ajuns sa crezi ca esti...

....omul acela de la care te incarci cu optimism si energie si pofta de viata. 

....omul pe care il vezi privind mereu inainte, mereu increzator in el si in cei din jur, chiar daca viata lui nu a fost lipsita de greutati sau incercari.

....este omul acela minunat care-mi transforma, din cand in cand, cuvintele ce stiu doar sa planga in lacrimi ce invata soptit, sa vorbeasca.