Ne prefacem că suntem. Ne prefacem că știm. Ne prefacem că
vrem. Ne prefacem că râdem. Și că luptăm. Ne prefacem că simțim. Ne prefacem că
vorbim. Ne prefacem că ascultăm. Hmm...și că înțelegem. Ne prefacem că iubim. Ne
prefacem că toate astea ne fac fericiți.
Și uităm să
trăim. Uităm să învățăm.Uităm să ne bucurăm. Uităm să dăruim. Și să mulțumim.
Uităm cum se plânge. Uităm când se tace. Uităm să așteptăm. Uităm să mai
credem. Nu știm să sperăm. Nu înțelegem cuvintele. Nu privim stelele.
Suntem actori
fără diplomă ai unei vieți despre care cuvintele n-ar trebui să plângă. Ci să
vorbească.
Eu?!
Uneori cred. Uneori vreau.
Uneori simt. Uneori lupt. Uneori râd. Uneori plec. Uneori tac. Uneori strig.
Uneori aștept. Uneori iert. Uneori uit. Uneori cad. Uneori pierd. Uneori plâng.
Uneori pot. Uneori alerg. Uneori iubesc. Uneori renunț. Câteodată mă
vezi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu