Am ales fericirea!

Azi am ales să fiu fericită. Acea fericire desprinsă din lucrurile mărunte care pot transforma o clipă în eternitate. 

Azi, fericirea mea nu a depins de nimeni altcineva în afară de mine. Eu - sorbindu-mi cafeaua cu mult lapte (obișnuiam să fac asta împreună cu mama; acum - tot cu ea, dar în gând...; și, îmi amintesc privirea nedumerită, plină de dragoste, căldură și tristețe a lui Ionuț când, într-o dimineață, după moartea mamei, i-am gonit din bucătărie spunându-le: haideți, plecați de aici, să îmi beau cafeaua cu momo, în liniște... ); eu - la povești nesfârșite cu cineva drag; eu - privind oamenii de pe stradă, mereu prea grăbiți, mereu în întârziere; eu - încercând să înțeleg conversația plină de savoare, absolut încântătoare a copiilor mei; eu - și cele câteva cuvinte schimbate cu fratele meu, dar suficiente pentru a-mi încălzi sufletul; eu - bucurându-mă de oamenii de lângă mine, oameni care au fost mereu aici și care nu pleacă; eu - și gustul sărat al amintirilor.

Mâine - aleg, din nou, fericirea!